| 1.
|
ÎNFĂPTU'IRE, înfăptuiri, s.f. Acţiunea de a înfăptui si rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. - V. înfăptui. Sursă
: DEX'98
( 16896)
- valeriu |
| |
| 2.
|
Înfăptuire ≠ neînfăptuire
Sursă
: Antonime
(71184)
- siveco |
| |
| 3.
|
ÎNFĂPTU'IRE s. 1. v. executare. 2. v. realizare. 3. v. în-deplinire. 4. v. făurire. 5. producere, realizare. (După ~ Unirii.)Sursă
: Sinonime
( 189410)
- siveco |
| |
| 4.
|
înfăptu'ire s. f., g.-d. art. înfăptu'irii; pl. înfăptu'iri
Sursă
: DOR
(255565)
- siveco |
| |
|
|